Întrebări și Răspunsuri

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

Ba da, dar există două tipuri de spontaneitate: bună (oportunități) și dăunătoare (pierdere de vreme). Ordinea diminuează pierderea de vreme și crește libertatea noastră pentru fructificarea oportunităților mici sau mari.

Când suntem ordonați, în timp devenim autentici. Este posibilă o viață care nu necesită să fim un spectacol de fum și lumini. Selectarea și ordonarea activităților ne face foarte consistenți și cei din jur vor vrea să ne urmeze exemplul.

Depresia este de fapt o vale. Așa se numesc și formele de relief. Depresii. Depresia este un vid, necesarul pentru a adăuga valoare. Informația de calitate și o viață echilibrată ne fac fructuoase acțiunile și depresia se diminuează. O viață fără depresie nu există și nici nu cred că vrem asta. Ce vrem este depresie în măsura potrivită, nici mai mult nici mai puțin. Precum orice exagerare, și depresia în cantitate prea mare este dăunătoare. Refluxul este ceva normal în natură și oamenii trec și ei prin asta după și înaintea unui rezultat sau după stabilirea unui obiectiv.

Vidul este modul naturii de a ne pregăti pentru a primi valoare. Răspunsul la această întrebare este foarte fațetat, dar pe scurt, ordinea este soluția pentru aproape orice problemă și de asemenea pentru refluxul exagerat.

Selectarea și ordonarea activităților este cel mai bun mod pentru noi de a-i proteja pe cei dragi. Când cei dragi nouă sunt ordonați, ordinea implicând măsura potrivită, ei sunt înțelepți. Înțelepciunea fiind chiar asta: acțiunea cu măsura nici mai mult nici mai puțin. Înțelepciunea este cel mai bun mod de a face lucrurile încât să avem opusul accidentărilor, siguranța. Prea multă siguranță este din nou periculos, fiind tot o exagerare.

Va exista mereu un nivel de pericol în orice moment prezent, dar cu înțelepciune sunt mai siguri decât fără. Așadar, da este răspunsul. Învață-l despre măsura potrivită și spune-i că este cel mai prețios lucru. Cu măsura potrivită devenim cea mai bună variantă a noastră, cu exagerări, ne pierdem pe drum sau învățăm măsura potrivită.

Oamenii suntem programați genetic să imităm comportamentele cu sens pe care le vedem. Avem în noi mecanisme care sunt foarte performante în a ne păstra în siguranță. Selectarea și ordonarea activităților este cea mai cu sens activitate. Prin exemplul nostru, va face și el/ea comportamentele pe care le vede la noi.

Reproducem ce vedem la cei cu autoritate din jurul nostru. Autoritatea autentică este un fel de lege în univers, va fi mereu respectată. Respectul este un declanșator pentru a imita comportamente. Imităm comportamentele celor pe care îi respectăm.

Selectarea și ordonarea activităților ne face respectabili, autoritari și cei din jur vor imita din ce în ce mai mult ce facem.

Aceasta este parte din soluție, restul este prea complex pentru un articol scris aici. Dar dacă suntem ordonați, mare parte din rezolvarea întrebării o avem deja.

Cu timpul, devine foarte clar pentru noi care ne este abilitatea de a face confortabil lucruri și asta va genera planuri mai corecte, dar pe lângă plănuirea constantă și progresarea naturală care se întâmplă, mai există și alte metode specifice prin care putem influența potrivirea între „planul de acasă și cel din târg”.

O metodă de a genera un plan mai veridic este să fac cu mine însumi o provocare de zece zile sau mai multe, eu aleg câte zile. În acel număr de zile stabilit ca durată a provocării, monitorizez cât de bine se potrivește planul cu ce reușesc de fapt să fac confortabil. Sunt sincer cu mine și în fiecare zi plănuiesc cât mai aproape de cât pot să fac realist, demonstrabil, măsurabil la finalul zilei/săptămânii. Stabilesc propriile reguli pentru provocare și le respect.

O altă metodă este când fac planul, să mă întreb „Unde aș putea întâmpina dificultăți în punerea în practică a acestui plan?” și să rezolv răspunsurile.

Alta este să țin un jurnal cu situațiile care au apărut și care au împiedicat punerea în practică a planului. Găsesc posibile soluții care ar face ca data viitoare când va apărea acea situație care m-a întrerupt, să o pot rezolva încât să nu fiu întrerupt.

Un alt mod, un pic mai dramatic dar foarte eficient de a face să fie cât mai bun planul tău pentru ziua următoare sau pentru săptămâna următoare, este să decizi că nu te vei culca până nu faci TOT ce ai scris în planul zilei.

Cu timpul, dacă plănuim constant și bine, urgențele neimportante apar din ce în ce mai puțin.

Acestea sunt doar câteva dintre răspunsurile posibile.

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

Ba da, dar există două tipuri de spontaneitate: bună (oportunități) și dăunătoare (pierdere de vreme). Ordinea diminuează pierderea de vreme și crește libertatea noastră pentru fructificarea oportunităților mici sau mari.

Când suntem ordonați, în timp devenim autentici. Este posibilă o viață care nu necesită să fim un spectacol de fum și lumini. Selectarea și ordonarea activităților ne face foarte consistenți și cei din jur vor vrea să ne urmeze exemplul.

Depresia este de fapt o vale. Așa se numesc și formele de relief. Depresii. Depresia este un vid, necesarul pentru a adăuga valoare. Informația de calitate și o viață echilibrată ne fac fructuoase acțiunile și depresia se diminuează. O viață fără depresie nu există și nici nu cred că vrem asta. Ce vrem este depresie în măsura potrivită, nici mai mult nici mai puțin. Precum orice exagerare, și depresia în cantitate prea mare este dăunătoare. Refluxul este ceva normal în natură și oamenii trec și ei prin asta după și înaintea unui rezultat sau după stabilirea unui obiectiv.

Vidul este modul naturii de a ne pregăti pentru a primi valoare. Răspunsul la această întrebare este foarte fațetat, dar pe scurt, ordinea este soluția pentru aproape orice problemă și de asemenea pentru refluxul exagerat.

Selectarea și ordonarea activităților este cel mai bun mod pentru noi de a-i proteja pe cei dragi. Când cei dragi nouă sunt ordonați, ordinea implicând măsura potrivită, ei sunt înțelepți. Înțelepciunea fiind chiar asta: acțiunea cu măsura nici mai mult nici mai puțin. Înțelepciunea este cel mai bun mod de a face lucrurile încât să avem opusul accidentărilor, siguranța. Prea multă siguranță este din nou periculos, fiind tot o exagerare.

Va exista mereu un nivel de pericol în orice moment prezent, dar cu înțelepciune sunt mai siguri decât fără. Așadar, da este răspunsul. Învață-l despre măsura potrivită și spune-i că este cel mai prețios lucru. Cu măsura potrivită devenim cea mai bună variantă a noastră, cu exagerări, ne pierdem pe drum sau învățăm măsura potrivită.

Oamenii suntem programați genetic să imităm comportamentele cu sens pe care le vedem. Avem în noi mecanisme care sunt foarte performante în a ne păstra în siguranță. Selectarea și ordonarea activităților este cea mai cu sens activitate. Prin exemplul nostru, va face și el/ea comportamentele pe care le vede la noi.

Reproducem ce vedem la cei cu autoritate din jurul nostru. Autoritatea autentică este un fel de lege în univers, va fi mereu respectată. Respectul este un declanșator pentru a imita comportamente. Imităm comportamentele celor pe care îi respectăm.

Selectarea și ordonarea activităților ne face respectabili, autoritari și cei din jur vor imita din ce în ce mai mult ce facem.

Aceasta este parte din soluție, restul este prea complex pentru un articol scris aici. Dar dacă suntem ordonați, mare parte din rezolvarea întrebării o avem deja.

Cu timpul, devine foarte clar pentru noi care ne este abilitatea de a face confortabil lucruri și asta va genera planuri mai corecte, dar pe lângă plănuirea constantă și progresarea naturală care se întâmplă, mai există și alte metode specifice prin care putem influența potrivirea între „planul de acasă și cel din târg”.

O metodă de a genera un plan mai veridic este să fac cu mine însumi o provocare de zece zile sau mai multe, eu aleg câte zile. În acel număr de zile stabilit ca durată a provocării, monitorizez cât de bine se potrivește planul cu ce reușesc de fapt să fac confortabil. Sunt sincer cu mine și în fiecare zi plănuiesc cât mai aproape de cât pot să fac realist, demonstrabil, măsurabil la finalul zilei/săptămânii. Stabilesc propriile reguli pentru provocare și le respect.

O altă metodă este când fac planul, să mă întreb „Unde aș putea întâmpina dificultăți în punerea în practică a acestui plan?” și să rezolv răspunsurile.

Alta este să țin un jurnal cu situațiile care au apărut și care au împiedicat punerea în practică a planului. Găsesc posibile soluții care ar face ca data viitoare când va apărea acea situație care m-a întrerupt, să o pot rezolva încât să nu fiu întrerupt.

Un alt mod, un pic mai dramatic dar foarte eficient de a face să fie cât mai bun planul tău pentru ziua următoare sau pentru săptămâna următoare, este să decizi că nu te vei culca până nu faci TOT ce ai scris în planul zilei.

Cu timpul, dacă plănuim constant și bine, urgențele neimportante apar din ce în ce mai puțin.

Acestea sunt doar câteva dintre răspunsurile posibile.